SAF-T scurta istorie de armonizare a raportării contabile

SAF-T este o declarație informativă comparabilă că nivel de complexitate cu situațiile financiare anuale. Având ca fundament standardul  de raportare OECD https://www.oecd.org, ea face parte din pachetul de măsuri de transparență în raportare, și este deja funcțională în câteva state membre: Austria, Franța, Lituania, Portugalia, Polonia și Luxembourg.

Ca să punem în context această raportare, vă amintim că o dată cu lansarea pieței unice și a monedei unice în comunitate, în perioada 1990-1999, UE a făcut eforturi considerabile pentru armonizarea legislației din domeniul financiar-contabil. Obiectivul a fost crearea unor standarde comune de raportare care să permită atât structurilor naționale cât și celor europene să compare datele raportate de statele membre. Acestea, ghidate de Directiva  IV https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=celex:32013L0034 au armonizat legislația de raportare financiară și din 2005 au început implementarea SAF-T. Primul stat care a implementat acest sistem de raportare este Austria, unde raportarea este funcțională din 2009.

România, membră UE din anul 2007, a parcurs drumul armonizării legislației financiar-contabile cu o anumită întârziere fata de restul statelor. Această întârziere se datorează și faptului că abia după aderarea la UE s-a adoptat legislația din domeniul financiar care să permită armonizarea cu legislația europeană. (În etapa pre-aderare efortul de armonizare a fost unul minimal) În vreme ce există multe domenii în care legislația europeană națională nu este încă în acord cu cea UE, printre care și teme fiscale, considerăm îndeplinit cel puțin acest obiectiv de raportare prin adoptarea OMFP 1802/2014-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate.

În acest context în care datele raportate au un grad foarte ridicat de armonizare, focusul OECD rămâne prețul de transfer și controlul economic trans-național. Cunoscând acest istoric, adoptarea SAF-T se conturează a fi exact acel instrument care permite atât UE cât și statelor membre să asigure un control mult mai complex și mai frecvent al datelor raportate de agenți economici. Reținem astfel că adoptarea raportării prin SAF-T presupune din start un nivel ridicat de transparență asumat față de statele membre.

Raportarea va fi obligatorie în România din ianuarie 2022 pentru toate societățile mari, termenele pentru IMM–uri nefiind încă stabilite. Marii producători și implementatori de soft sunt deja pregătiți tehnic pentru SAF-T, pe baza experiențelor euopene.

Tehnic, SAF-T presupune colectarea datelor din Registrul Jurnal și raportarea lor într-un formal *xml, conform structurii propusă de ANAF aici: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/ANEXA_1_v7_101121.pdf. Pentru a clarifica o întrebare reluată în mediul on-line, fișierul nu presupune atașarea de documente justificative, raportarea fiind făcută exclusiv la nivel de înregistrare contabilă. Analizând în detaliu structura propusă de ANAF, se înțelege că raportarea prin SAF-T presupune în fapt transmiterea într-un format comprimat a tuturor înregistrărilor contabile efectuate de către agentul economic.

Utilizarea acestui fișier de către ANAF, fiscul din țările membre, structurile UE va permite creșterea numărului de controale fiscale și creșterea conformării în general. Până la utilizarea SAF-T verificarea fiscală a presupus automat deplasarea la sediul contribuabilului și verificarea documentelor justificative ale societății și/sau încrucișarea cu alte informații de la societăți cu care s-au derulat tranzacții.

Așteptăm astfel o transformare a controlului fiscal după implementarea SAF-T. Așteptarea este ca verificarea fiscală în formă actuală va trebui să scadă considerabil, pentru că SAF-T va permite încrucișări complexe de date, volume de date verificate mult mai importante și verificări automate incomparabil superioare fata de verificările existente.

 

 

 

 

 

DECLARAREA CONTRACTELOR CU FIRMELE STRAINE (NEREZIDENTI)

Ordinul ANAF 2994/2016 stabileşte procedura de înregistrare a contractelor încheiate între persoane juridice române, dar şi persoane juridice străine care desfăşoară activitate în România şi persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente.
Articolul 1 din ordin prevede obligatia contribuabililor români de a declara la ANAF contractele încheiate cu persoanele nerezidente ce prestează servicii pe teritoriul Romaniei în favoarea acestora:

ART. 1
(1) Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi persoanele juridice străine care desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent/sediu permanent desemnat au obligaţia să înregistreze contractele/documentele încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente care execută pe teritoriul României prestări de servicii de natura lucrărilor de construcţii, de montaj, activităţilor de supraveghere, activităţilor de consultanţă, de asistenţă tehnică şi a oricăror altor servicii prestate în România care generează venituri impozabile.
Fara a fi importanta durata contractelor, acestea se declara la ANAF in termen de 30 de zile de la data semnării contractului:
Art 3
(1) Înregistrarea contractelor/documentelor care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României de la art. 1 se realizează prin depunerea la organul fiscal competent a formularului 017 “Declaraţie de înregistrare a contractelor, documentelor care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României, iniţiale/adiţionale (conexe), încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente”, cod MFP 14.13.01.40/n, prevăzut în anexa nr. 1, fără a fi însoţit de documente doveditoare ale datelor înscrise în declaraţie.
(2) Declaraţia se completează şi se depune pentru fiecare contract sau document care justifică prestările efective de servicii efectuate pe teritoriul României, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractelor sau de la data emiterii oricăror documente prevăzute de lege.

Aceasta informatie este transmisa la ANAF folosind Formularul 017 ”Declarație de înregistrare a contractelor/documentelor care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României, inițiale/adiționale (conexe), încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente” , document care poate fi depus electronic sau pe support hartie.
Acest document nu este necesar sa fie insotit de copia contractelor si/sau alte documente justificative,

Neraportarea acestor contracte la ANAF poate atrage și sanctiuni sub formă de avertisment scris sau amendă de la 500 lei la 5000 lei conform art 337 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

5 PASI CATRE ANTREPRENORIATUL MATUR

Diferența dintre un antreprenor care reușește și unul care nu reușește este atitundea.

Atunci când un produs nu merge> îl adaptezi, atunci când nu poți vinde destul>schimbi piața, politica de vânzare, instrumentele folosite etc, atunci când piața nu e interesată> schimbi piața, produsul sau omul de vânzări. Pentru fiecare dintre challenge-urile unei afaceri există  cel puțin tot atâtea soluții, atâta timp cât există o atitudine constructivă a antreprenorului.

În sprijinul unei atitudini potrivite, împărțim cu voi 5 pași de urmat pentru a lua pulsul propriului status sau pentru a porni cu dreptul în antreprenoriat:

STEP 1 – GET SERIOUS ABOUT  IT

Indiferent de cât de mică este o afacere, o dată cu înființarea să antreprenorul se angajează în relații directe cu statul și își asumă conformarea  cu o serie de legi , indiferent dacă le cunoaște sau nu.

Cel mai important pas de făcut la înființarea unei societăți este >>>GET SERIOUS<<< 

O afacere reușită presupune o atitudine responsabilă din partea antreprenorului, asumarea drepturilor și obligațiilor de către acesta față de întregul ecosistem al afacerii și nu doar față de misiunea sau  de operațiunile pe care și le-a propus.

Desigur cunoaștem cu toții antreprenori care fac afaceri de mulți ani și totuși sunt chiar mândri că nu cunosc legile sau conținutul documentelor pe care avocații sau contabilii I le propun spre semnare. Nu spunem că nu pot există surprize sau șanse neașteptate, dar șansele pregătite și documentate au un leverage deosebit, pe care nu am vrea să îl ratezi. Desigur lipsa de seriozitate duce și la asumarea unor riscuri importante pe care antreprenorul  și le poate asumă în numele afacerii dar  și a familiei, angajaților sau prietenilor. Infantilismul unei afaceri este la fel cu cel al unui tânăr de 40 de ani, adică deosebit de riscant și cu siguranță depășit că termen.

STEP 2 – CUNOAȘTE-ȚI OBLIGAȚIILE 

Obligațiile administratorului sunt descrise în Legea Societăților Comerciale nr. 31/1990, iar dacă adminitratorul este și asociat, este necesară analiză în paralel a  obligațiilor. De multe ori, asociatul  cumulează și calitatea de angajat și pe cea de administrator. Un prim pas în gestionarea obligațiilor este înțelegerea separării acestor roluri și a răspunderii pe care fiecare dintre roluri o atrage.

Iar dacă ați auzit în practică despre delegarea de responsabilități, iată câteva idei cu care să o completați:

• Faptul că administratorul angajează un expert în domeniu pentru organizarea unei activități (resurse umane, contabilitate, expertiză tehnică operativă etc.) acest lucru nu îl absolvă de la obligația de a administra afacerea corect și în conformitate cu legea,

• Într-o țară în care conceptul de integrare a legislației este departe de a fi un obiectiv pe masa executivilor, administratorul se va regăsi în situația de a avea zone de obligație legislativă neacoperită. Acest risc se poate gestiona doar cu un focus pe acest subiect și cu ajutorul unui profesionist care are capacitatea de a verifica integrat contextul împreună cu administratorul.

• Există puține diferențe între obligațiile unui SRL cu 1 angajat și a unuia cu 20 de angajați . Dacă eliminăm obligațiile de HR, nu rămân multe diferențe  între un SRL fără angajați și unul cu 100 de angajați, de aceea ideea că o firma mică are obligații pe măsură să nu este întru totul reală.

STEP 3 – CREAZĂ O RELAȚIE REALISTĂ CU BANII

Modul în care ne educăm în relația cu banii este unul indirect pentru o bună perioada de timp. Urmăm exemplele familiei și ale  mediului înconjurător și suntem bombardați de exemple și de îndemnuri financiare îndreptate spre consum. Fără a exagera, modul de abordare a situației financiare personale și a planului de afaceri este în strânsă legătură și necesită o atenție deosebită.

Există mulți “mentori” de business care recomandă crearea unei afaceri fără resurse financiare și amintesc  de costul minim de înființare al unui SRL.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm din vedere că o afacere la început de drum are nevoie să plătească costul creerii tuturor sistemelor cu care va opera. Pare contraitutiv când te gândești că un set up ar fi gratis sau poate fi făcut în mod real fără a degaja prea multe resurse și că serviciile pe care le veți contracta ulterior, dupa ce societatea începe să fie profitabilă sunt cele care va vor ajuta să deveniți mai profitabili.

În realitate, lansarea unei afaceri iși pune amprenta foarte serios pe modul în care aceasta se va derula, iar o data cu lansarea ea trebuie sa  conțină un sistem creat în faza incipienta  care apoi doar se adaptează pe măsură ce afacerea crește.

Un alt aspect pe care ținem să îl subliniem este mentalitatea venitului fix de tip salariu și a unei siguranțe pe care antreprenorul începător caută să o securizeze din luna 1. Fără a exclude o planificare serioasă a afacerii, considerăm că mentalitatea plajei de siguranță trebuie evaluată corect. Dacă a crea o afacere ar însemna să nu îți asumi riscuri și necunoscute, să nu faci eforturi susținute și să nu depășești limitele unui program de 8h/zi, atunci nu am mai avea angajați ci doar antreprenori.

O poziționare corectă față de resurse în general și față de resursă financiară în particular, ne poate scuti de eforturi inutile ulterior.

STEP 4 – ECHIPA-ECHIPA-ECHIPA 

Suntem de acord, o rețeta de business începe cu un antreprenor care își asumă rolul de manager. Fie că va manageria doar o echipa de top, fie că va face management direct echipelor de producție , antreprenorul își asumă un rol de manager din primul moment al deciziei asupra misiunii sale de business. Desigur, primul lucru de făcut ar fi asumarea, pentru că rolul de manager în echipa este ceea ce diferențiază un antreprenor de un investitor.

Cu această perspectiva, antreprenorul poate să își ușureze misiunea identificând propriul stil de management și slefuindu-l în direcția pe care și-o dorește. Cu aceleași date, el poate să își adapteze modul de comunicare pentru a se asigura că mobilul firmei este înțeles și duplicat și înafara influenței sale directe.

Clarificarea acestor aspecte încă de la început, îi da posibilitatea antreprenorului să evite o parte din provocările construirii echipei, să își inventarieze condițiile și criteriile pentru selecție dar și să își seteze niște așteptări cât mai realiste asupra etapelor de construcție a echipei.

STEP 5 – WRITE IT DOWN 

Obiectivele fiecărui angajat în raport cu locul de munca exista, documentele și pașii de lucru, procesele de lucru exista. Dacă nu este antreprenorul cel care le definește împreună cu echipa sa, atunci echipa sa le va defini fără antreprenor.

Un mod sănătos de a aborda procesele firmei este de a le documenta, încă din faza de planificare. Fata de acest concept, antreprenorii din zona de servicii au foarte multa reticenta, iar antreprenorii din zona de producție considera etapa absolut normala. Cu toate acestea, nevoia de proces este mai mare în zona de servicii pentru ca zona de producție este măcar parțial reglementată de “life-span-ul” produsului respectiv.

Un lucru este cert, atunci când se scriu procesele unei companiei, antreprenorul însuși va avea surprize nenumărate și va putea sa isi evalueze mult mai corect inclusiv randamentul financiar al companiei sale.

În aceeași idee, obiectivele definite în scris sunt mai ușor de transmis și au șanse mai multe de a fi asimilate de către întreaga echipa dacă sunt descrise la nivel individual (Ca sa obținem x, avem nevoie ca angajatul y sa atingă obiectivul w zilnic)

 

Pentru tânărul antreprenor ar fi multe de spus și lista asta ar putea ușor sa se dubleze, aceasta misiune nu este una ușoară și nici la îndemâna oricui dar aplicată pe valorile proprii ale antreprenorului poate crea minunate incubatoare, ecosisteme de creștere. Iti dorim mult succes pe drumul tău, speram sa fie un drum frumos, construit cu etica și strategie!