Una dintre anomaliile din lumea de afaceri este poziționarea fata de etică. In parte asta este o consecintă a pietei libere care a ajuns la noi atat de tarziu.  Afacerile in vremea comunismului romanesc însemnau doar învârteli cu statul, iar după anii 90 afacerile însemnau tunuri si învârteli cu statul.

Mentalitatea de afaceri a romanilor s-a format in jurul acestor doua realități, sălbatic de adevărate. A păcăli si a fi păcălit in anii 90 era o chestiune care te poziționa automat in papucii de “Șmecher“sau de “Fraier”.

Papucii aia demodați sunt in continuare purtați, pe rând ambele perechi, in functie de locul si persoana la care se raportează utilizatorul. Ati văzut vreodată cum se schimbă unii de papuci? II poartă in locuri nepotrivite iar uneori oamenii cu papuci noi si frumoși si-i strâmbă pe ai lor ca sa intre in  tiparele care, nici ele, nu se mai potrivesc realității de astăzi.

„Șmecherii” si „Fraierii” ii considerăpe cei cu papuci noi…”Visători” si încearcă să le arate ca lumea asta se învârte doar dacă ai pantofii potriviți, dacă acceptă să fie fraieri sau șmecheri pe rând unii fată de alții.

Si totuși se nasc Visătorii, o specie nouă care  inovează, care vrea mai mult doar daca e etic, care acceptă inconfortul progresului si care e dispusă să își asume munca pentru a-si îndeplini visele.  In hățișul lumii de afaceri in care ce sa vezi….cărțile sunt mereu făcute si totuși se întâmpla mereu lucruri neașteptat de noi, visătorii se zbat sa fie.

Știu câțiva visători care au depășit mai multe milioane de lei pe an si știu si visători care se pierd in idei si hipstereala si vad business-ul in sine ca pe un concept corupt.

Si pana la urma care credeți voi ca e morala din povestea papucilor ?